„Via?a, în acest roman, se tr?ie?te între brutalitate ?i suferin?? – rarele momente de dragoste aduc o bucurie împalidat?. Nara?iunea, ce migreaz? de la o voce la alta – verosimil ?i conving?tor –, e întret?iat? de o precizie poetic? inimitabil?, de o vibra?ie de rar? puritate. Supa de la miezul nop?ii este un roman tulburat de originalitatea tragic? a felului cum destinele personajelor se intersecteaz? ?i, în cele din urm?, se distrug. Între tragicul moment al ultimei supe ?i pl?cerea dejunului pe iarb? se strecoar?, din adâncuri, str?lucirea de argint viu a ironiei. C?ci a?a se întâmpl? uneori în via?a literaturii: ironia sublimeaz? tragicul. Oare ?i inversul e posibil, e verosimil? ne putem întreba, la sfâr?itul lecturii...” (Gelu Ionescu)