Cugetând la rostul vieţii şi al morţii, folosind, uneori, o mască cinică, cu ecouri păunesciene (v. Copilul infinitului), Bogdan Bocşa este, de fapt, un sentimental reprimat, cunoscând reţeta salvatoare: „Iubirea / E să te pierzi / Într-o regăsire perpetuă / În celălalt” (v. Regăsire). Combustia erotică devine, în Nebunii orbi (un volum denivelat), centrul gravitaţional al poemelor sale, urmând – probabil – a se instala obsesiv în imaginarul liric. Fără a alunga, însă, vehemenţa tonului şi implicarea civică a unui poet capabil de mari progrese, trăindu-şi cu sinceritate candidă dezamăgirile.

ADRIAN DINU RACHIERU